Mouse Utopia Experiment

John B. Calhoun (May 11, 1917 – September 7, 1995) a fost un cercetator american preocupat de comportamentul animalelor.

Unul din experimentele sale, cunoscut sub numele de Mouse Utopia Experiment, e considerat a fi, datorita descoperirilor pe care le-a facut, printre cele mai importante din istoria psihologiei comportamentale.

Experimentul incepe in iulie 1968 cu un grup de opt soareci (patru perechi) traind in conditii de mediu ideale. Universul utopic le oferea rozatoarelor acces nelimitat la tot ce era necesar ca sa supravietuiasca. Soarecilor li se furniza hrana, apa si material pentru vizuini. Totul le era accesibil la virful… labelor.

Desi inceputul experimentului pare banal, derularea studiului, ca si rezultatele, sint uimitoare.

Cum s-a desfasurat experimentul?

CONDITII:

John Calhoun with mice experiment

Cele 4 perechi de soareci locuiau intr-un fel de cutie metalica cu baza un patrat cu latura de 2,57m, inchisa pe lateral cu pereti inalti de 1,4m. Am mentionat deja ca aveau acces nelimitat la hrana, apa si materiale de constructie pentru vizuini. Resursele erau calculate in asa fel incit soarecii puteau sa traiasca “fara nici o grija” pina la atingerea numarului de 3840.

S-a acordat atentie si altor aspecte ale vietii lor.

Temperatura a fost mentinuta la 20-30°C si se schimba in functie de luna. Locuitorii universului utopic s-au bucurat de o briza delicata si placuta generata de un ventilator. La fiecare patru pina la opt saptamini intreaga zona era curatata, inlaturindu-se resturile alimentare, excrementele si alte deseuri municipale.

Sterilitatea a fost, de asemenea, mentinuta, astfel incit soarecii nu au fost afectati de nici o boala serioasa. Nici un predator nu a avut acces in utopia soriceasca, astfel incit animalele nu au fost in situatia sa lupte pentru vietile lor.

Pe scurt, animalele traiau in paradis. Erau in siguranta, cu burtile pline, la caldura, iar casele le erau curate. Pur si simplu nu trebuiau sa faca nimic. Experimentul Calhoun a durat patru ani si a fost impartit in patru faze.

Faza A, zilele 0-104

Patru perechi de soareci sint plasate in zona inchisa.

In primele 104 zile s-a observat o considerabila agitatie sociala. Soarecii incercau incet-incet sa se obisnuiasca unii cu altii si sa se adapteze la imprejurimile incredibil de luxoase.

Faza B, zilele 104-315

In timpul acestei faze s-a constatat o dezvoltare sociala. Populatia s-a dublat in medie la fiecare 55 de zile pina la atingerea numarului de 620 soareci. Ritmul a fost rapid. Imediat ce progeniturile atingeau maturitatea sexuala deveneau la rindul lor parinti.

Erau, totusi, anumite disproportii in ce priveste numarul nasterilor in unele unitati. In unele sectoare s-au nascut 111 progenituri, in altele au fost abia 13 (de 8 ori mai putin).

De unde provine diferenta?

Rata nasterilor depindea de natura dominatoare a masculilor ocupind diversele unitati. Masculii mai activi fecundau mai multe femele decit colegii lor pasivi.

This graph shows the number of new births in certain units of the mice environment.

Pe masura ce populatia crestea, cele mai bune unitati de locuit erau ocupate de grupuri sociale organizate. Atitudinea dionisiaca a participantilor la experiment a rezultat in cresterea numarului de soareci tineri, care au ajuns sa depaseasca de trei ori numarul soarecilor batrini spre sfirsitul fazei a treia.

Acesta a fost primul semn care a sugerat ca lucrurile ar putea lua un curs neasteptat. E imposibil sa ai de-a face cu o rata a nasterilor atit de mare intr-un mediu natural din cauza ca majoritatea progeniturilor mor pur si simplu in timpul primelor lor zile de viata.

Totusi, acesta a fost un fenomen observat in faza C a experimentului si a devenit un subiect de discutii in toata lumea decenii la rind.

Faza C, zilele 315-560

In faza C s-a constatat o incetinire a cresterii populatiei. Populatia se dubla acum la fiecare 145 de zile, in contrast cu doar 55 de zile in faza precedenta.

Intr-un mediu natural (chiar daca numarul progeniturilor e mai mic decit in experiment) majoritatea soarecilor tineri ajung la maturitate. Consecinta e ca exista mai multi soareci decit pozitiile disponibile in ierarhia unui grup oarecare. Cind lucrul acesta se intimpla, cei care nu pot sa gaseasca o pozitie in societatea soriceasca vor emigra.

In experiment, insa, nu exista vreun loc pentru a emigra. In experimentul utopic, multi soareci tineri erau in competitie pentru un numar limitat de pozitii sociale. Cei care pierdeau competitia soriceasca erau dominati de alti membri ai societatii intr-o maniera absolut dramatica.

Soarecii respinsi se adunau in cele mai putin atractive unitati ale universului utopic si se retrageau din interactiunea sociala cu alti soareci. Pozitia lor devenea atit de insignifianta incit prezenta lor nici macar nu provoca atacuri din parte masculilor dominanti.

Cu toate acestea, corpurile lor erau acoperite de rani si cicatrici.

Aceste rani nu erau, insa, rezultatul luptelor cu alti soareci pentru a atinge o mai buna pozitie sociala, ci urmarea luptelor interne din grupul de respinsi. Din timp in timp cite unul dintre masculi ataca o victima aleasa dintre cei care isi pierdusera capacitatea de a fugi sau de a riposta. Dupa o vreme victima devenea agresor, accelerind spirala violentei prin atacuri impotriva altor soareci.

Schimbari au fost observate nu doar in partea de jos a scarii sociale, ci si la virf. Cei mai multi masculi dominanti trebuiau sa faca fata unor confruntari tot mai dure.

Chiar daca unii soareci au esuat in aceasta competitie, o multime de tinere rozatoare inca mai luptau pentru a avea propriul lor teritoriu. Chiar si celor mai combativi masculi le era dificil sa riposteze impotriva unui numar atit de mare de agresori. Universul soricesc devenea tot mai mic, iar intensitatea reactiilor defensive era in scadere.

Din cauza dificultatilor in dobindirea rolului de mascul dominant, au fost observate schimbari ciudate in comportamentul femelelor.

Lipsa securitatii garantate le-a facut pe femelele care alaptau mai susceptibile de a fi atacate. In ciuda faptului ca, in mediul natural, femelele care alapteaza se implica foarte rar in actiuni agresive, in acest experiment ele au devenit principalul agresor. Intrau foarte des in rolul masculilor dominanti. Aceasta agresiune s-a extins rapid si asupra propriilor lor progenituri. Femelele care alaptau isi fortau adesea puii sa paraseasca casa cu mult inainte de a fi devenit independenti. Puii erau atacati si raniti grav de femele chiar si in timpul nasterii.

Pe la mijlocul fazei C, aproape toti tinerii erau respinsi prematur de mamele lor. Acesti soareci respinsi au inceput o viata independenta fara vreo experienta in interactiunea sociala sau in construirea de relatii. Chiar si cind incercau sa interactioneze social, viata intr-un univers foarte populat a facut ca eforturile lor sa treaca neobservate de ceilalti soareci. Instinctele materne, agresive sau de iubire nu erau deloc dezvoltate. Un mare numar de femele nu au fost insarcinate nici macar o data in toata viata lor.

Un nou si neobisnuit grup de masculi numit the beautiful ones se formeaza.

Acesti soareci nu se implicau niciodata in lupte sau in tentative de apropiere sexuala in relatia cu femelele; astfel ca blana lor era bine ingrijita. Repertoriul lor comportamental era limitat la a minca, a bea, a dormi si a-si face toaleta. The beautiful ones evitau, de asemenea, orice tip de comportament potential riscant.

La sfirsitul fazei C, societatea soriceasca tipica, organizata nu mai exista.

In aceasta faza s-a constatat o prabusire a structurilor sociale si a comportamentului social normal. Dintre aberatiile comportamentale observate s-au remarcat urmatoarele: expulzarea tinerilor inainte de a fi fost complet ințărcați, rănirea tinerilor, inabilitatea masculilor dominanti de asigura apararea teritoriilor si femelelor lor, comportamentul agresiv al femelelor, pasivitatea masculilor non-dominanti in paralel cu inmultirea atacurilor intre ei, atacati fiind cei mai slabi, cei raniti sau cei incapabili sa se apere.

“Among the males the behavior disturbances ranged from sexual deviation to cannibalism […]”. Please note that Calhoun wrote this article in a time when political correctness was not invented (or it wasn’t yet this crazy thing that it is today), and in that time homosexuality was called what it really is – an abnormal behavior. So I guess when Calhoun wrote “sexual deviation” he meant homosexuality.

Faza D, zilele 560-1588

Cresterea populatiei a incetinit drastic incepind din ziua 560 a colonizarii. Doar un mic numar de soareci nascuti inainte de ziua 600 au supravietuit copilariei. Populatia imbatrinea foarte repede. La trei ani dupa inceputul experimentului, durata medie de viata a soarecilor era de 776 zile. Ceea ce reprezinta echivalentul a 80 de ani umani.

Ultimul pui care a supravietuit a fost nascut in ziua 600, aducind populatia totala la doar 2200 soareci, desi spatiul de locuit si celelalte conditii ale experimentului ar fi permis pina la 3840 soareci.

Dupa ziua 600, prabusirea structurilor sociale a continuat, iar populatia a intrat in declin demografic pronuntat, indreptindu-se spre extinctie. In timpul acestei perioade femelele au incetat sa se reproduca. Masculii s-au retras complet, fara sa se mai intereseze vreodata de femele sau de lupte pentru teritorii si putere, angajindu-se doar in actiuni care erau esentiale pentru propria lor sanatate. Mincau, beau, dormeau si isi faceau toaleta – toate astea fiind indeletniciri solitare. Reproducerea nu s-a mai reluat niciodata, iar modelele comportamentale au suferit schimbari permanente.

The graph presents changes observed in the mice population during each phase.

La trei ani si trei luni dupa inceputul experimentului doar 122 de soareci mai traiau in societate. Aproape jumatate din aceasta populatie era constituita din femele non-reproductive si masculi atractivi, dar neinteresati de sex. Mai ramasesera doar doua grupuri de virsta reproductiva; dar nu au fost capabile sa se reproduca. Dupa o vreme populatia a disparut complet.

Dr. Halsey Marsden (1972, as cited in: Calhoun, 1973) a condus un experiment similar, dar in care soarecii din faza D au fost plasati intr-un mediu nou si nu suprapopulat. In ciuda unor conditii de viata mai bune, acesti soareci nu au fost capabili sa creeze o societate organizata. Isi pierdusera abilitatea de a se reproduce si nu manifestau un comportament sexual semnificativ. Experientele traite de acesti soareci in “societatea utopica” au avut ca rezultat pierderea iremediabila a abilitatilor de a crea o viata normala in afara acesteia.

Calhoun a vazut soarta populatiei de soareci ca o metafora pentru soarta potentiala a omenirii. A caracterizat prabusirea structurilor sociale ca o “a doua moarte”, cu referire la “a doua moarte” mentionata in Apocalipsa 2:11.

Concluziile acestui experiment reprezinta un subiect de dezbatere aprig disputat. Si vast. Cine e interesat sa afle mai multe despre Mouse Utopia Experiment poate gasi pe internet informatie din abundenta.


Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s